O viata pe drumuri...

Cand eram mic ma gandeam totdeauna ca intr-o zi o sa cresc mare si o sa calatoresc mult mult si o sa vad lumea si o sa imi placa si .... De placut trebuie sa recunosc ca imi place insa uneori poate fi atat de mult incat ajungi sa mergi sa mananci doua zile consecutiv in aceeasi benzinarie care e la 350 km de casa. Vanzatorii ajung sa te cunoasca si te intreaba "Tot din ala ?" ( se refereau la sandwich:) )...

A fost vacanta de Paste si am incercat sa ma bucur cat mai mult de ea. In acelasi timp am cautat sa ma linistesc putin si sa scap de iuresul capitalei mergand pe plaiurile copilariei - malurile Ozanei. Am fost alaturi de prieteni din liceu cu care imi aduc aminte de cele mai bune momente ale adolescentei. Lasand la o parte nostalgia acelor vremuri, "ma pot lauda" ca in vacanta ce tocmai a trecut am parcurs peste doua mii de kilometri prin minunata noastra tara. Trebuie sa recunosc ca m-am plimbat mult intre resedinta "alor mei" si Targu Neamt - unde sunt prietenii mei. Am reusit sa ajung si la mare de 1 mai mergand pe principiul "daca nu la 20 de ani, atunci cand?!". Bineinteles ca acolo distractia a fost la ea acasa si timpul a trecut foarte repede....si iar am pornit pe drum spre Bucuresti dupa ce am mai dat o fuga pana acasa.

Si uite asa am ajuns inapoi in camera mea si am inceput iar sa ma gandesc ca intr-o zi o sa cresc mare si o sa calatoresc mult mult si o sa vad lumea si o sa imi placa.